În adâncurile pământului german, o descoperire neașteptată a ieșit la lumină în 1999, aducând cu ea o poveste veche de aproape patru milenii și o viziune preistorică a cerului.
Este vorba despre Discul ceresc de la Nebra, un artefact remarcabil, scos ilegal dintr-un sit religios antic de pe un deal din Saxonia-Anhalt, nu departe de orașul Nebra.
După recuperarea sa de către poliție în 2002, experții au început să dezlege misterul din spatele acestui obiect unic, a cărui vechime a fost estimată la până la 3.800 de ani.
El a fost rapid recunoscut drept cea mai veche reprezentare cunoscută a fenomenelor astronomice din lume, depășind chiar și o hartă stelară dintr-un mormânt egiptean antic, datată la aproximativ 3.500 de ani.
Piesă centrală a colecției Muzeului de Stat pentru Preistorie din Halle, Germania, unde este expus, discul impresionează prin execuția sa. Realizat din aproximativ patru kilograme de bronz, metalul a fost aplatizat cu măiestrie într-un disc cu un diametru de 32 de centimetri.
Suprafața sa a fost apoi împodobită cu aproximativ 50 de grame de inserții din aur, înfățișând o semilună, o lună plină – sau poate chiar soarele – și o serie de stele.
Inițial, datarea discului a fost stabilită prin analiza stilului topoarelor și prin datarea cu carbon a lemnului din mânerele săbiilor descoperite alături de el.
Astfel, experții au concluzionat că a fost îngropat în jurul anului 1600 î.Hr., în Epoca Bronzului Timpurie, deși este posibil să fi fost creat chiar cu două secole mai devreme. Totuși, drumul către recunoașterea deplină a autenticității sale nu a fost lipsit de provocări.
La un moment dat, unele cercetări au aruncat o umbră de îndoială asupra originii și vechimii discului, sugerând, pe baza analizelor de sol și chimice, că acesta nu ar proveni din Nebra și ar fi cu aproximativ 1.000 de ani mai recent.
Aceste afirmații au fost însă contrazise de un studiu ulterior și aprofundat, publicat de Live Science.
Acesta a reconfirmat nu doar autenticitatea discului, ci și originea sa din situl de la Nebra, aducând totodată o perspectivă nouă și fascinantă: obiectul a fost realizat în mai multe etape, o mărturie a adaptărilor și evoluției sale de-a lungul timpului.
Analizele detaliate au scos la iveală cel puțin cinci faze distincte în crearea și modificarea discului, fiecare adăugând un nou strat de înțeles. La început, discul de bronz includea reprezentările lunii pline (sau a soarelui), semilunii și 32 de stele.
Ulterior, au fost adăugate două arcuri elegante pe laterale, contribuind la complexitatea vizuală a artefactului. Într -o fază ulterioară, un al treilea arc a apărut în partea inferioară, interpretat adesea ca o barcă mistică, navigând pe un cer cosmic.
A patra etapă a văzut perforarea marginii discului, o acțiune ce sugerează că ar fi putut fi atașat de un suport, precum un stâlp, probabil pentru a fi folosit în cadrul unor ceremonii. Înainte de a fi îngropat, într-o ultimă modificare înregistrată, arcul din partea stângă a fost îndepărtat.
Detaliile precise despre momentul exact al realizării discului și intervalul de timp dintre aceste etape succesive rămân însă învăluite în mister. Dincolo de frumusețea sa, Discul ceresc de la Nebra pare a fi un veritabil calendar astronomic.
Înfățișarea sa generală sugerează o reprezentare a cerului nopții, cu mai multe stele grupate formând roiul Pleiadelor, cunoscut și sub denumirea de „Cele Șapte Surori”.
Cele două arcuri aurii laterale sunt interpretate ca simboluri ale orizonturilor, marcând cu precizie solstițiile de vară și de iarnă, puncte cruciale în ciclul anual.
Barca, cel de-al treilea arc adăugat, ar putea reprezenta o ambarcațiune mitică ce transporta soarele pe cer de la est la vest în timpul zilei și înapoi, prin lumea de dincolo, pe timpul nopții.
O dovadă suplimentară a funcționalității sale astronomice apare atunci când discul este aliniat cu platoul de pe dealul Mittelberg, locul descoperirii sale: arcul orizontului vestic se potrivește perfect cu muntele Brocken, în spatele căruia soarele apune la solstițiul de vară.
Toate aceste elemente sugerează o utilizare complexă a discului pentru a urmări date astronomice importante în preistorie. În ciuda bogăției de informații pe care le oferă, discul păstrează încă secrete semnificative.
Întrebările despre identitatea celor care l-au folosit și apoi l-au îngropat rămân fără răspuns concret, în parte din cauza modului ilegal în care a fost descoperit, nu printr-o săpătură arheologică riguroasă.
Căutătorii de comori nu doar că au perturbat contextul arheologic vital, dar au și deteriorat suprafața discului, zgâriindu-l și curățându-l necorespunzător.
Cu toate acestea, având în vedere numeroșii tumuli funerari opulenți ai unor personalități importante care existau în Germania centrală încă din jurul anului 2000 î.Hr., este plauzibil ca Discul ceresc de la Nebra să fi aparținut, la un moment dat, unui conducător sau unei figuri influente din Epoca Bronzului, o mărturie tăcută a puterii și înțelepciunii celor care priveau cerul cu mii de ani în urmă.
