De veacuri, arborii autohtoni, în special falnicul stejar, au conturat nu doar peisajul, ci și spiritul Scoției, devenind o parte intrinsecă a culturii sale.
Acum, o nouă cercetare aduce o perspectivă fascinantă asupra rolului esențial pe care acești copaci îl joacă în susținerea vieții sălbatice, dezvăluind o legătură surprinzătoare: păsările de pădure care își duc traiul printre arbori nativi au, pur și simplu, mai mulți pui.
Un studiu recent, coordonat de Universitatea din Glasgow, Scoția, și publicat în prestigioasa revistă Ecology, arată clar că păsările comune de pădure, cum ar fi pițigoii albaștri, reușesc să crească un număr semnificativ mai mare de pui atunci când sunt înconjurate de o abundență sporită de frunziș provenit de la arbori autohtoni.
Această concluzie nu este una întâmplătoare; ea se bazează pe o analiză meticuloasă a datelor colectate pe parcursul a nouă ani, de la cuiburi de pițigoi albaștri situate în 20 de locații distincte, ce se întind de la inima orașului Glasgow până pe malurile liniștite ale lacului Loch Lomond.
Echipa de cercetare a examinat o paletă largă de factori, încercând să deslușească influența fiecăruia asupra succesului reproductiv al păsărilor.
Printre elementele luate în considerare s-au numărat cantitatea de frunziș disponibil, diversitatea tipurilor de arbori, densitatea populației umane din fiecare zonă și temperatura locală.
Prin separarea influenței acestor variabile, cercetătorii au putut identifica cu precizie care dintre ele are un impact decisiv.
Rezultatul cheie a fost de o claritate izbitoare: prezența arborilor autohtoni, și în mod deosebit a stejarilor, se dovedește a fi crucială pentru bunăstarea generală a păsărilor de pădure și pentru capacitatea lor de a produce mai mulți pui.
În regiunile unde stejarii erau mai numeroși, pițigoii albaștri nu doar că depuneau mai multe ouă, ci începeau și ciclul de reproducere mai devreme în an, înregistrând, per ansamblu, un succes reproductiv net superior. Mecanismul din spatele acestei conexiuni este unul ecologic fundamental.
Cercetătorii sunt de părere că arborii autohtoni, cu adaptările lor la mediul local, susțin o biodiversitate mult mai bogată de insecte.
În cazul specific al stejarilor, acest lucru se traduce printr-o abundență crescută de omizi de molii și fluturi – o sursă de hrană preferată și vitală pentru pițigoii albaștri, mai ales în sezonul de creștere a puilor.
Pentru a valida această ipoteză, echipa a numărat omizile în timpul sezonului de reproducere și a confirmat că, într-adevăr, acolo unde stejarii erau prezenți în număr mare, păsările aveau la dispoziție o cantitate considerabilă de hrană.
Aceste descoperiri subliniază cu fermitate importanța unei selecții atente a arborilor plantați, o chestiune de importanță vitală mai ales în mediul urban, unde speciile autohtone devin din ce în ce mai rare. Dr
. Claire Branston, cercetătoare postdoctorală în Ecologie Urbană și autoarea principală a studiului, a explicat impactul: „Cercetarea noastră arată că prezența stejarilor autohtoni crește numărul de pui pe care pițigoii albaștri îi pot crește cu succes, deoarece acești copaci le oferă mai multă hrană.
Stejarii pot susține lanțuri trofice întregi în mediul urban, iar acest lucru ar trebui luat în calcul atunci când proiectăm spațiile verzi din orașe.”
Zonele urbane se diferențiază de peisajele naturale printr-o multitudine de aspecte care pot influența profund fauna sălbatică, de la proporția de plante și arbori autohtoni versus specii introduse.
Deși multe păsări de grădină, printre care și pițigoii albaștri, sunt prezențe familiare în orașe, se știe că succesul lor reproductiv este, în general, mai scăzut în mediul urban.
Acest studiu aduce dovezi concludente în sprijinul ideii că ar trebui să maximizăm plantarea arborilor autohtoni cu frunze late, cum este stejarul, în detrimentul coniferelor exotice cu o creștere rapidă sau al altor specii strict decorative.
O asemenea abordare nu ar oferi doar peisaje de o frumusețe aparte, ci ar aduce și o creștere a populațiilor de păsări, molii și fluturi, contribuind, în cele din urmă, la un mediu urban mult mai sănătos și mai vibrant. Dr
. Davide Dominoni, conferențiar în Ecologie Urbană și coautor al studiului, a rezumat implicațiile pe termen lung: „Sugerăm ca programele de plantare a arborilor în orașe să fie atent planificate, alegând în special specii capabile să găzduiască populații naturale de omizi și alte nevertebrate.
Acest lucru va ajuta nu doar la maximizarea biodiversității, ci și la susținerea lanțurilor trofice complete și la creșterea complexității și rezilienței ecosistemelor urbane.”
Astfel, deciziile noastre de astăzi în privința vegetației urbane pot modela un viitor mai bogat în viață pentru orașele de mâine.
