Sub câmpiile domoale ale Germaniei de astăzi, arheologii au trasat conturul a patru tabere romane uitate de vreme. Au trecut circa 1.700 de ani de când au fost ridicate, iar urmele lor au ieșit la iveală alături de monede, fragmente de încălțăminte și nenumărate piese metalice.
Descoperirea reface o bucată de istorie din secolul al III-lea d.Hr., când Imperiul Roman a împins frontiera spre nord, urmând cursul Elbei până la vărsarea în Marea Nordului.
Înaintarea nu a fost liniară: triburile germanice au opus rezistență, iar tensiunile au alimentat criza care a zguduit imperiul în acel secol. Taberele, standardizate după tiparele armatei romane, spun povestea ordinii militare în teritoriu ostil.
Incintele erau de regulă dreptunghiulare, cu colțuri rotunjite, iar de la porți porneau drumuri trasate în unghi drept care duceau spre interior. În centrul acestei geometrii precise se afla clădirea comandamentului, principia, nodul decizional al vieții militare.
În fața intrărilor, un detaliu defensiv specific – titulum, un segment de șanț însoțit de un val de pământ – marca ultimul avertisment pentru oricine se apropia.
Harta descoperirilor adaugă câteva puncte noi pe traseul roman de pe Elba: două tabere lângă Aken, una în apropiere de Deersheim și a patra în comuna Trabitz. Identificarea nu a fost întâmplătoare.
Imagini aeriene și satelitare au schițat contururile, apoi cercetările la sol și săpăturile au confirmat indiciile. Amatori pasionați și specialiști au lucrat împreună, iar rezultatele leagă tehnologia modernă de răbdarea munci pe teren.
Detectoarele de metale au înregistrat peste 1.500 de artefacte metalice, dintre care multe sunt cuie. Unele par să fi fost ținte de la sandalele militarilor.
Pentru legionari și trupele auxiliare, aceste ținte nu erau detalii mărunte: ele asigurau aderență în marșuri lungi, pe teren moale sau alunecos, făcând diferența între ordine și dezordine, între ritm și risipire.
Monedele recuperate, datate din a doua jumătate a secolului al II-lea și începutul secolului al III-lea, au oferit o scară temporală coerentă, completată de analize cu radiocarbon.
La Trabitz, cea mai recentă piesă este un denar emis de împăratul Caracalla, un indiciu care leagă această tabără de campania din anul 213 d.Hr., atunci când Roma a intervenit din nou la nord de frontieră.
Sursele istorice vorbesc despre o expediție îndreptată împotriva unui grup numit „albanii”, așezat de-a lungul Elbei.
În acest context, liniile rectangulare ale castrului, țintele din tălpile sandalelor și monedele cu chip imperial se unesc într-o singură poveste: tactica, logistica și ambiția unei armate în mișcare. Cercetările continuă.
Fiecare nouă piesă scoasă la lumină poate clarifica scopul exact al acestor tabere și poate completa harta campaniei lui Caracalla în Germania, acolo unde frontiera romană a încercat, pentru scurt timp, să-și împingă limitele.
